Friday, December 2, 2016

Iubitoare de poze

Cred că unele lucruri pur și simplu se nasc în același timp cu noi. Nu totul se învață, unele lucruri se simt, căci ele vin direct de la inima noastră.

Așa mi se par mie fotografiile, surse ce duc către inima omului, către sufletul acestuia. Mi se pare că ele cunosc totul, că surprind nu numai momentul în sine ci chiar și sentimentele.
Cred că fotografiile reprezintă mai mult decât ne închipuim noi. Câteodată mi se pare chiar că ele au propria lor însuflețire furată cumva, tot de la noi.

Ce ne-am fi făcut oare fără fotografii?
Cum am mai fi știut să recunoașteam momentele?
Cum am fi știut cum arătăm atunci când suntem fericiți sau poate triști, sau atunci când ne trezim cu un chef de joacă?
Și dacă chipul celor din mintea noastră se duce, dacă cu timpul apare un burete magic ce începe să șteargă totul, de unde ne-am mai trage noi puterea?

Aseară l-am visat pe bunicul, a fost un vis în care l-am văzut atât de clar. Apoi m-am gândit că nu am nici măcar o poză cu el și dacă viața mi-l va lua...cu ce voi mai rămâne, cum îmi voi mai aminti eu detaliile chipului său?

Unii oameni se laudă cu o memorie bună, ei bine, nu și eu. Eu nu mă număr printre acei oameni. Eu uit. Țin minte momente esențiale, țin minte ce am simțit, dar nu pot să memorez detaliile, nu pot să îmi amintesc epresivitatea cuiva și chiar forma chipului...

Ce ți-e și cu amintirile astea, tot face mintea cumva să te păcălească și să ți le ia...așa că eu sunt o iubitoare de poze, sau o obsedată cum ar zice cineva. Însă îmi place așa.

Voi cum sunteți?

2 comments:

  1. Cu fiecare fotografie, traiesti un sentiment, o emotie...iar fotografie ramane...daca e pe hartie, o regasesti si peste ani si ani..si de fiecare data fotografia ramane aceeasi, doar tu realizezi ca te-ai mai schimbat cate putin, ca timpul a mai trecut putin, dar amintirea ramane, emotia este aceeasi, doar timpul a mai trecut un pic peste noi. :) Felicitări pentru postare!

    ReplyDelete